Acordul de la Paris, o solutie naiva la o problema reala

duminică

4

Iun

Incalzirea globala, influentata de factori antropogenici

Cand eram copil aveam un acvariu. Periodic mergeam 2 km pana la o casa care avea fantana. Luam apa de la fantana si apoi o caram cu doua bidoane mari pana acasa. Apa de la chiuveta avea clor si preferam sportul acesta altor metode de inlaturare a clorului. Aceasta experienta m-a facut sa cred ca suntem ca pestii intr-un acvariu. Un acvariu mare, dar limitat. Prin urmare orice acumulare de substante nocive va otravi „acvariul”, in cazul nostru Planeta.

Este Imposibil sa te uiti la cresterea continutului de CO2 si metan in atmosfera si sa te gandesti ca nu va avea nici o consecinta.

Lumea noastra functioneaza cu combustibili fosili. Combustibilii fosili sunt bioxidul de carbon extras de vegetatie acum milioane de ani si depozitat in subsol. Arzand combustibili fosili, inversam un proces care a durat milioane de ani, de extragerea a CO2 din atmosfera. Daca vrem sa stim cum va fi clima la 500 ppm CO2 in atmosfera, putem sa consultam dovezile despre perioadele respective. Ma rog, nu e vesel, dar viata e posibila, inclusiv civilizatia umana. In trecut, concentratia de CO2 a variat intre 180 ppm (in timpul glaciatiunilor) si 7000 ppm (in timpul Cambrianului).

OK, am stabilit (eu, dupa mai multe lecturi) ca emisiile de gaze de sera provenind de la arderea combustibilor fosili si de la cresterea animalelor sunt responsabile de schimbarea climei.

Avand in vedere cele de mai sus, o actiune globala care sa conduca la scaderea emisiilor poluante este imperios necesara.

Acordul de la Paris, o solutie naiva

Din pacate, prevederile Acordului de la Paris reprezinta o solutie naiva la o problema reala. Tarile in curs de dezvoltare au negociat crancen si au obtinut o gramada de concesii in temeiul unei pretinse dreptati istorice. Tarile dezvoltate vor purta greul bataliei pentru mediu, vor reduce poluarea cel mai mult si vor finanta tarile mici si cele in curs de dezvoltare pentru a se alatura efortului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.

China a obtinut practic dreptul de a se apuca de treaba mai tarziu, desi este cel mai mare poluator al Planetei si polueaza mai mult pe unitatea de PIB decat tarile cu care se compara deja economic.

Acordul e o insiruire de bune intentii si de angajamente. Dupa cum stim natura umana, majoritatea tarilor vor produce doar prezentari PPT si grafice in care isi vor prezenta strategiile, fara nicio intentie reala de a pune in practica Acordul de la Paris. Free-ridding va fi strategia majoritatii tarilor, intarita de faptul ca fraierii din tarile dezvoltate chiar vor incerca sa respecte acordul. Rezultatul va fi ca industriile poluatoare vor continua sa plece din tarile occidentale catre cele in curs de dezvoltare.

Aici are Trump dreptate: acordul va conduce la dezindustrializarea si mai accentuata a vestului. Asta e o problema. Cum vei mai putea purta vreun razboi cu toate otelariile in China?

In fine, rezultatul unei munci partiale va fi unul partial, adica o reducere cu totul insuficienta a emisiilor de gaze cu efect de sera.

Nu cred in solutiile care se bazeaza pe guverne si pe vointa politica.

Daca vrem sa rezolvam aceasta problema, solutia trebuie sa fie una de piata, economica si nu politica.

Daca demagogii de sefi de state care au negociat Acordul de la Paris vroiau o solutie adevarata, atunci cadeau de acord ca toate tarile sa:

  1. Sa adopte un impozit global asupra combustibililor fosili si asupra carnii de vita, responsabile de majoritatea emisiilor. Valoarea acestui impozit trebuia sa fie egala in toate tarile, iar veniturile sa revina fiecarui guvern.
  2. Marfurile provenind din tari care nu respecta impozitul amintit mai sus ar urma sa fie taxate suplimentar in vama, asa incat nicio tara care este tentata de „free ride” sa nu ramana nepedepsita, iar comportamentul sa nu devina contraproductiv.
  3. Valoarea taxei ar urma sa creasca gradual, la fel in toate tarile, asa incat pe masura ce combustibilii fosili sunt scumpiti, sursele alternative sa devina mai atragatoare.

Daca nu vom fi in stare sa gasim o solutie de piata libera si ne vom baza pe guverne, atunci problema nu va fi rezolvata prea curand. De fapt, va fi rezolvata, dar dupa 2065. Omenirea este prognozat sa ajunga la numarul maxim de populatie intre 2060-2065, dupa care va incepe sa scada. Asta ar fi o solutie.

O alta solutie ar fi epuizarea combusitbililor fosili, care se va intampla oricum prin 2100. Cum va arata linia tarmului atunci, e alta poveste si de fapt nu stim, deoarece clima este un sistem atat de complex incat nu reusim cu adevarat sa facem prognoze serioase.

Daca as fi in locul lui Trump si as avea curaj sa ma iau de piept cu toti sefii de state care au semnat literatura aia de la Paris, as denunta acordul si i-as invita sa hotarasca ceva cu adevarat eficient, ca propunerea mea de mai sus.

Cum ne fura guvernul fara macar sa o ascunda

vineri

2

Ian

abuz de putereE de notorietate ca guvernul ne fura, doar ca unii cetateni nu realizeza acest lucru.

Anul acesta insa guvernul a ales sa nu disimuleze furtul in niciun fel, a ales sa ne fure cu ochii deschisi.

Prevederile din codul fiscal favorizeaza impunerea unui curs de calcul al accizelor artificial. Anul acesta cursul ar fi trebuit sa fie mai mic decat in 2014, dar mai mare decat prognoza cursului de schimb al euro pentru anul viitor. Anul trecut cursul a fost stabilit tot arbitrar, la o valoare aberanta, niciodata inregistrata. Cum valoarea calculata a cursului aberant de anul acesta era mai mica decat aberatia de anul viitor, ramane cursul de anul trecut, ceea ce permite guvernului sa clameze ca nu se schimba taxele.

Pe scurt, accizele se vor calcula la 4,73 lei pentru un euro (articol detaliat aici).

Bugetul de anul viitor a fost insa calculat tinand cont de o valoare prognozata a euro de 4,42 lei (aticol aici).

Adica guvernul prognozeaza un curs de 4,42 lei pentru 1 euro, dar stabileste un curs de 4,73 lei pentru calculul impozitelor percepute contribuabililor. Daca asta nu e escrocherie, ce e?

Acest guvern ne escrocheaza si ne crede prosti.

Ingrozitoarea moarte a Brancovenilor, altfel decat se povesteste

vineri

10

Oct

MoaMoartea lui Constantin Brancoveanu, a primului sau dregator Vacarescu si a fiilor sai este un episod eroic in istoria noastra. Biserica Ortodoxa Romana l-a sanctificat pe domnitorul valah pentru refuzul sau de a renunta la credinta crestina in schimbul vietii.

Este o poveste oribila. Imi face rau sa scriu despre ea, dar nu mai suport sa vad aceasta intamplare ingrozotoare celebrata ca o pagina de aur a istoriei noastre. Eu o consider o poveste macabra, populata de personaje tragice care iau decizii proaste.

Martiriul lui Constantin Brancoveanu a avut loc in 1714. Fusese un diplomat abil, un politician inteligent care stiuse sa influenteze politica Inaltei Porti si a Imperiului Habsburgic deopotriva, sa manipuleze numiri de domni si inalti dregatori. Penduland mereu intre Inalta Poarta si Habsburgi, el reusise pana atunci nu numai sa isi pastreze tronul, dar sa fie confirmat ca domnitor al Tarii Romanesti pe viata. Brancoveanu patrona o retea de informatori care il avizau cu privire la intentiile marilor puteri, ale domnitorilor Transilvaniei si Moldovei, despre intrigile si luptele de putere.

Arestarea lui este greu de inteles in acest context. Desi stia ca pozitia lui e fragila si se ocupase sa-si asigure la nevoie fuga din Tara Romaneasca, mazilirea il ia complet prin surprindere si nu reuseste sa-si salveze niciun membru al familiei.

Mazilirea lui este masura decaderii Tarii Romanesti. La o suta de ani de la magnificele victorii ale lui Mihai Viteazu si ale lui Radu Serban, Tara Romaneasca este o anexa complet subjugata de otomani, in care domnitorul poate fi detronat si arestat de un capugiu insotit de o mica escorta. Mai mult, cand Capugiul Mustafa-Aga, un prieten al domnitorului, ii comunica vestea mazilirii si arestarii, Brancoveanu este incredintat inspre paza boierilor si noului domn, Stefan Cantacuzino, alt prieten. Acestia il pazesc si o parte dintre ei il insotesc pana la frontiera, in drum spre Istanbul. Departe de a sarbatori plecarea domnitorului, sentimentul general este de neputinta si disperare.

Acesta este tabloul unei tari inrobite, ingenuncheate, anihilate. Asta era tara in care domnise Constantin Brancoveanu, nu ca voievod, ci ca un simplu salariat al turcilor, o sluga prea plecata, un simplu executant demis pentru uneltiri. Stiu ca suna revoltator, dar asta era situatia in fapt, n-am creat-o eu, doar spun lucrurilor pe nume.

In fine, nu cunoastem exact imprejurarile mortii lui, avem doar relatari ale unor calatori, dupa cum observa Nicolae Iorga: „[c]ea maĭ mare parte din ceĭ ce cunosc catastrofa tragică a familieĭ fericite a luĭ Brâncovénu nu bănuesc că ceea ce ni se dă ca istoria acesteĭ drame nu e alta decât un mosaic de scirĭ [știri, n.m.] pestrițe, luate de la fel de fel de isvóre de a doua mână: scurte mărturiĭ de călĕtorĭ, povestirĭ tărḑiĭ [târzii, n.m.]”

Nu stim deci cu exactitate daca chiar li s-a facut oferta de a ramane in viata si a fi eliberati daca renunta la crestinism si imbratiseaza credinta musulmana. Daca este insa adevarat (ce barbarie!) refuzul domnitorului cu pretul vietii sale, a celor 4 fii ai sai si ai credinciosului lui vistiernic mi se pare expresia unui fanatism religios.

Sa fim seriosi, daca zici ca accepti Islamul nu inseamna ca si crezi asta. Oare chiar nu merita sa-si salveze viata sa, a lui Vacarescu si a fiilor sai? Care dintre noi, parinti fiind nu ar fi facut-o? Pana la urma, nu trebuia decat sa scape din puterea Portii si sa se dedice luptei impotriva otomanilor, sa traiasca pentru a mai lupta inca o zi. In opinia mea, util este sa lupti, nu sa mori.

Veti spune ca acest targ ar fi intinat demnitatea neamului romanesc. Serios? Care demnitate, demnitatea unei tari reduse la conditia unui detinut, tara care asistase neputincioasa la arestarea lui? Chiar era nevoie de sacrificiul inutil al acestor oameni? Daca e sa fim mandri, n-avem cu ce? Chiar era nevoie de acest masacru absurd?

Cat fanatism iti trebuie ca sa asisti la masacrarea celor 4 fii ai tai?

Mie mi-e rusine si greata de martiriul lui Brancoveanu. Daca as putea, as sterge povestea asta din cartea de istorie. E pe acelasi nivel cu alte povesti revoltatoare din Biblie: sacrificiul nefinalizat al fiului de catre Abraham, oferirea fiicelor sale pentru a fi violate de catre Lot si alte porcarii de acelasi gen inspirate de fanatismul religios.

Cum sa faci totul prost si totusi sa beneficiezi de increderea oamenilor?

duminică

28

Sep

119_shirt_yellowHai sa zicem ca esti o companie foarte puternica, in genul Coca Cola sau Intel si te bucuri de o mare incredere in randul consumatorilor tai. Cu toate acestea, la un moment dat compania noastra minune se gandeste sa faca o schimbare care e prost receptata de catre clientii sai. Ce se intampla atunci?

Stai putin, nu trebuie sa ne imaginam, pentru ca asta chiar s-a intamplat. In 1985 Coca Cola a inlocuit celebra sa bautura neagra, cu gust de caramel, cu o noua formula, „New Coke”. Produsul cel nou beneficiase de teste extensive care aratau ca oamenii il preferau vechii formule dar si principalului concurent, Pepsi. Il preferau cand nu stiau ce e in pahar. Reactia consumatorilor a fost severa: vanzarile s-au prabusit, iar fanii cei mai devotati companiei au provocat adevarate rascoale. Coca Cola a dat inapoi, a reintrodus pe piata Classic Cola si dupa putin timp a eviscerat complet noul produs din portofoliul sau.

Nenumarate alte cazuri similare arata ca oamenii penalizeaza prompt companiile lor preferate atunci cand acestea le dezamagesc. E firesc sa fie asa.

Mai putin fireasca este imensa incredere cu care crediteaza majoritatea cetatenilor statul.

Statul este incompetenta personificata. Nimic din ceea ce face statul nu este performant:

  • Daca luam pensiile, sistemul de pensii este un fel de schema Ponzi, un megacaritas conceput in ideea ca generatiile curente platesc pensiile celor retrase deja la pensie si vor fi platite de copii si nepotii lor la momentul pensionarii. Sistemul se prabuseste acum pentru ca, pentru prima data, noile generatii sunt mai putine numeric decat generatiile mai in varsta.
  • Sistemul de asigurari de sanatate merge pe acelasi principiu ca si cel de pensii. Nu exista nicio legatura intre cat contribui si ce primesti in loc si nu ai nici un drept sa influentezi destinatia contributiei tale. Serviciile sunt atat de proaste incat putem oricand acuza sistemul de sanatate patronat de stat de genocid.
  • Guvernarea e un caz atat de grav incat esecurile repetate, proasta gestiune si coruptia alimenteaza o tot mai periculoasa neincredere in mecanismele democratice.
  • Armata se bucura in general de o buna reputatie, dar istoria conflictelor militare ne arata ca odata pusa la incercare, armata dovedeste incompetenta, lipsa de pregatire si obedienta fata de politicieni. Poate parea dur, dar analizati deciziile catastrofale luate de armatele nationale in ultimii 100 de ani si va trebui sa recunoasteti ca managementul apararii este o afacere gestionata prost de catre stat.
  • Reglementarea si arbitrajul pe care statul ar trebui sa-l asigure statul e reflectat intr-un cadru legislativ care e aproape imposibil de gestionat, confuz, care invita la abuz, care ameninta sa distruga libertatile civile si economice.
  • Sistemul penitenciar e un dezastru: in loc sa contribuie la reeducare este un adevarat incubator de recidivism.
  • Transportul public e cu atat mai prost cu cat e mai public, adica CFR e mai prost decat transportul rutier.
  • Incapacitatea de a livra o infrastructura decenta contrasteaza cu sumele uriase cheltuite de stat in acest sens.

Nu exista domeniu in care statul sa se descurce decent, nici macar in comparatie cu niste standarde minime impuse pentru guvernare, nu in fata concurentei cu sectorul privat. Singura posibiltate ca o entitate de stat sa prevaleze in competitia cu una privata, este ca statul sa se foloseasca de puterea sa discretionara pentru a-si asigura daca nu monopulul, atunci cel putin exclusivitatea unei parti a cererii.

Mi-e dificil sa inteleg de ce oamenii isi tot pun speranta in stat si instutiile acestuia, in loc sa-si intoarca privirea catre sectorul privat, care a acoperit pamantul cu case, le-a umplut cu mobila, televizoare, frigidere pline etc.

Ne trebuie un guvern mic, cu puteri limitate, care sa nu mai incerce sa fie un actor in economie. Ne trebuie un guvern centrat pe drepturile omului, pe siguranta nationala, pe libertati si pe arbitraj, unul care sa apeleze la sectorul privat ori de cate ori este ceva de facut, unul care sa fie controlat de cetateni si nu de politicieni sau grupuri de interese economice.

Banii altor oameni

marți

10

Iun

Filmul „Other’s people money” din 1991 este unul dintre filmele mele preferate. Filmul e o poveste socialista cu happy end siropos de la Hoolywood. Un speculator de pe Wall Street, Larry The Liquidator, interpretat de Danny de Vito, pune ochii pe o companie de cabluri din cupru si incearca o achizitie ostila.

Compania este condusa de un director general de moda veche, Andrew Jorgenson, interpretat de Gregory Peck, care se opune lichidarii afacerii.

Confruntarea finala are loc in cadrul adunarii generale a asociatilor, in care Larry incearca sa-i convinga pe actionari sa-i vanda compania, iar Andrew sa nu vanda.

Argumentele lui Andrew se centreaza pe responsabilitatea sociala a actionarilor fata de salariati, comunitate etc. Solutia, in viziunea sa, este ca actionarii sa astepte vremuri mai bune, cand dolarul va fi mai puternic decat yenul, cand America isi va reconstrui infrastructura, iar valoarea companiei va creste. Andrew il demonizeaza pe Larry, acuzandu-l ca este un criminal economic.YouTube previzualizare imagini

Larry pur si simplu desfiinteaza pozitia lui Andrew. El insista pe cateva elemente cheie:

  1. Industria sarmei de cupru e moarta din cauza progresului tehnologic (fibra optica).
  2. Strategia lui Andrew se bazeaza pe evenimente viitoare care nu vor avea loc.
  3. Responsabilitatea sociala nu este potrivita, pentru ca nu este reciproca: comunitatea locala nu a facut nimic sa ajute compania in ultimii 10 ani de recesiune, dimpotriva a majorat taxele.
  4. Investitorii au datoria sa ia decizii bune in favoarea lor. Banii obtinuti din vanzarea actiunilor lor ii pot investi in industrii productive, viabile si pot crea locuri de munca acolo.
YouTube previzualizare imagini

In fine, ratiunea castiga, dar finalul este fericit pentru orice proprietar de tricou cu Che Guevarra, pentru ca in ultimul moment apar niste investitori minune japonezi si ii rascumpara pachetul de actiuni lui Larry, reorientand productia catre airbag-uri.

Imi place filmul asta pentru ca personajul Larry este genial si pentru ca privit din unghiul lui e o satira la adresa incompetentei economice a stangii, a ipocriziei responsabilitatii sociale.

Urmariti discursurile si formati-va propria opinie, fiti alaturi de Larry the Liquidator sau de Andrew the Dreamer.