Cum sa supraviețuiești apocalipsei GDPR

duminică

27

mai


Sunt convins ca GDPR a aparut pentru ca guvernele europene sunt frustrate de succesul companiilor americane ca Faceboook, Amazon, Twitter, Google, eBay etc. Ar vrea sa-i taxeze pentru banii europeni care curg catre conturile lor. Daca nevoia ar fi fost una interna, generata de grija fata de drepturile consumatorului european, amenzile nu ar fi fost atat de absurd de mari si nu ar fi tintit multinationalele (20 milioane de euro sau 4% din cifra globala de afaceri, care e mai mare).

In fine, companiile europene au cheltuit sume uriase pentru a se conforma GDPR, fara a crea niciun fel de valoare adaugata. Mai mult, in cateva zile inainte si dupa 25 mai (intrarea in vigoare a GDPR), milioane de inregistrari din bazele de date ale companiilor europene au devenit inutilizabile, deoarece consumatorii nu au raspuns favorabil cererilor de reinoire a acceptului de pastrare si prelucrare a datelor personale.

Ce e facut, e facut, legea e acolo si va fi greu de schimbat. Ce s-a schimbat?

Abilitatea de a colecta, pastra si utiliza datele personale

Nu mai poti folosi datele clientilor care iti viziteaza site-ul fara sa le spui ce vei face cu ele. Daca iti vine o idee dupa ce ai colectat datele personale, trebuie sa ceri din nou acordul. De exemplu, daca un client si-a dat datele personale când a solicitat o oferta pe site, nu ii poti folosi datele ca sa-i trimiti un newsletter, decat daca el isi da acordul pentru acesta.

Daca vrei sa colectezi datele clientului pentru a-i studia comportamentul de cumparare, trebuie sa-i ceri voie exact pentru asta. In clipa in care unii iti dau si altii nu iti dau voie, studiul tau devine tot mai putin relevant.

Atitudinea tuturor fata de datele personale

Publicul intelege ca i s-a dat o putere noua si asa si este. E de asteptat sa ai probleme uriase daca vrei sa folosesti cold calling, e-mail marketing, direct marketing: o parte dintre tintele campaniei tale iti vor cere sa faci dovada ca ai obtinut datele lor legitim si ar fi bine sa ai aceasta dovada, sau vei avea cu adevarat necazuri!

Cold calling, direct marketing, e-mail marketing sunt ranite de moarte si e foarte posibil sa nu supravietuiasca GDPR.

Ce este de facut?

  1. Reformulati-va strategia de marketing in jurul conceptului de ”Permission Marketing” asa cum a fost elocvent ilustrat de Seth Godin in ”Permission Marketing”, in 1999.
  2. Cereti permisiunea clientilor pentru a le folosi datele si oferiti avantaje palpabile pentru aceasta. De exemplu, o invitatie la o conferinta de afaceri ar putea fi gratuita pentru clientii care isi ofera datele si permisiunea de a fi folosite de catre sponsorii conferintei, in timp ce participantii care vor sa ramana anonimi ar trebui sa plateasca un pret pentru a li se permite accesul la conferinta.
  3. Reimaginati colectarea datelor ca parte din experienta clientului cu produsul, brandul vostru.
  4. Investiti mai mult in marketingul digital si indepartati-va de metodele traditionale bazate pe cold calling.

Preluarea clasificarii generatiilor din cartile americane e o prostie

luni

9

apr.

Probabil ca subiectul cel mai la moda printre directorii de resurse umane este „Ce facem cu millennials?”. Ne adunam in conferinte si seminarii si ne prezentam caracteristicile generatiei milenarilor, cum sunt ei, ce vor ei de la viata si de la compania noastra, cum sa-i atragem, dar mai ales, cum sa-i pastram.

Nu exista milenari in Romania!

Ideea ca poti lua lista generatiilor definite in SUA si sa o consideri ca fiind adevarata si in Romania e foarte proasta. Imi cer scuze pentru vehementa, dar chiar este o idee proasta.

Generatia este „O generație este un grup de oameni născuți în același timp și crescuți în jurul aceluiași loc. Oamenii din această „cohortă de naștere” prezintă caracteristici, preferințe și valori similare pe durata vieții.”, conform The Center for Generational Kinetics. Pe sleau, niste copii crescuti in acelasi timp, dar in spatii geografice diferite, pot sa impartaseasca caracteristici fundamental diferite. Da, copii nascuti dupa 2007 (Generatia Z) in SUA si Romania au in comun multe, cum ar fi faptul ca multi vor creste cu un computer in camera, ca majoritatea se vor juca jocuri video de la varste mici, ca vor avea conturi de Facebook si Instagram inainte de adolescenta etc. Acestea sunt diferente importante fata de alte generatii, dar un numar urias dintre copii romani nascuti dupa 2017 vor fi crescuti fara unul sau chiar ambii parinti plecati la munca in strainatate si pun pariu pe oricat ca asta ii va influenta mai mult decat orice alt element amintit mai sus.

Avem nevoie de generatii definite de sociologii romani, pentru romani

Fenomenul ceauseilor, dictatura comunista, revolutia, anii de degringolada economica si politica (anii ’90), aderarea la UE, sunt evenimente care au marcat generatiile de romani si acestea trebuie definite in jurul acestor evenimente, ca si in jurul evenimetelor globale, care ne-au influentat in egala masura. A te ghida dupa impartirea generatiilor din SUA e doar cu putin mai exact decat a te ghida dupa horoscop.

De ce aceasta obsesie pentru milenari?

Tot anul trecut am incercat sa inteleg de unde aceasta obsesie pentru milenari si nu am reusit. Anul acesta am avut o strafulgerare asistand la una dintre conferintele dedicate resurselor umane: directorii de resurse umane sunt disperati pentru ca nu mai gasesc forta de munca calificata. Ei se uita in jur, vad ca au locuri libere in organigrama, vad ca pozitiile raman deschise cu lunile si spera ca aceasta generatie noua le va umple statul de plata. Ei bine, asta nu se va intampla, pentru ca:

  1. Nu sunt destui. In figura 1 avem populatia Romaniei relevata de recensamantul din 2011.

    Generatii recensamant 2011 Romania

    Grupa de varsta Numar persoane
    0 – 4                1.045.029
     5 – 9                1.054.391
     10 – 14                1.090.226
    15 – 19                1.108.453
    20 – 24                1.366.374
    25 – 29                1.303.077
    30 – 34                1.522.719
    35 – 39                1.538.897
    40 – 44                1.743.878
    45 – 49                1.076.258
    50 – 54                1.332.266
    55 – 59                1.448.043
    60 – 64                1.244.286
    65 – 69                  890.340
    70 – 74                  901.370
    75 – 79                  729.965
    80 – 84                  462.807
    85 ani                  263.262

    Milenarii aveau intre 11 si 31 de ani cand a fost facut recensamantul din 2011 si au intre 18 si 38 de ani acum. Unii dintre ei inca studiaza in facultati, dar in curand toti vor fi intrat in piata muncii. Generatiile pe care le inlocuiesc ei sunt mai mari decat ei, deci nu vor putea sa umple locurile de munca lasate goale.

  2. Au o puternica tendinta de emigrare. Sondajele recente arata ca jumatate dintre ei ar dori sa munceasca si sa traiasca in strainatate. Sigur ca numai o parte dintre ei vor ajunge sa faca asta, dar balanta e oricum dezechilibrata si chiar daca numai 10% vor emigra, tot e o catastrofa economica si demografica pentru Romania.
  3. Sunt instabili. Din cauza deficitului de forta de munca, mult doritii milenari realizeaza ca au o putere de negociere mare, asa incat si-o folosesc ca sa negocieze salarii si conditii mai bune. Indata ce li se pare ca in alta curte sunt fructe mai coapte, parasesc anagajatorul fara regrete.

Adevarata catastrofa se va produce indata ce generatia ceauseilor va incepe sa iasa la pensie. Generatia care urmeaza asa zisilor milenari este si mai mica decat acestia si va trebui sa inlocuiasca cea mai mare generatie din istorie. Romania nu va mai putea functiona normal fara o imigratie masiva, care ar trebui de fapt sa inceapa acum.

Urmariti mai jos cum a evoluat populatie Romaniei din 1956 si pana in 2017. Baza care se muta la mijlocul piramidei inseamna ca generatiile cele mai mari sunt inlocuite de generatii tot mai mici.

Cum a evoluat populatia Romaniei din 1956

Ce poate invata un vanzator de la un negociator FBI?

sâmbătă

10

mart.

Tocmai am terminat cartea lui Gary Noesner, „Tragând de timp. Viața mea ca negociator FBI”.

Știu ce înseamnă să negociezi comercial. Știu și ce înseamnă să negociezi cu portofelul și conturile goale, cu un partener care simte slăbiciunea ta și și-a propus să profite de ea, dar asta a fost în mare presiunea cea mai mare pe care am simțit-o vreodată.

Oare cum este să negociezi cu oameni înarmați și periculoși, care amenință să omoare alți oameni? Cum e să negociezi cu răpitorul unui copil care amenință să-l omoare dacă faci vreo greșeală? Cum e să negociezi când știi că viața a zeci de oameni stă în abilitatea, inteligența, inspirația și norocul tău? Și oare cum este să încerci să adormi după un eșec și să-ți apară în fața ochilor imaginea victimelor? Să te întrebi dacă nu ar fi trăit, dacă ai fi făcut altceva, dacă ar fi fost altcineva negociator?

Am vrut să aflu, așa că am citit cartea unuia dintre cei mai experimentați negociatori ai FBI, unul dintre cei care au pus bazele organizării și școlarizării negociatorilor profesioniști din FBI și poliția americană.

Am învățat câteva lucruri care pot fi utile și unui vânzător profesionist, oricăruia dintre noi care negociază frecvent pentru contracte, achiziții, măriri de salarii etc. Iată cele câteva lecții învățate de la Gary Noesner:

  1. Nu există o formulă magică de negociere care să meargă în orice situație. Pur și simplu nu există, nu încerca să găsești metoda universală!
  2. Este important să menții dialogul deschis cu partea cealaltă. Când dialogul se oprește, încep somațiile trimise prin avocat, refuzurile la plată, refuzul serviciilor, rezilierile de contract etc. Deci aveți grijă ca partea cealaltă să înțeleagă că vreți să dialogați, că doriți să negociați.
  3. Adesea plecăm de la premisa că cealaltă parte știe ce vrea, că are o reprezentare clară a ceea ce își dorește și ne-o poate comunica dacă vrea. Adesea nu este așa. Adesea partenerul tău comercial este frustrat de o situație pe care o percepe ca fiind nedreaptă față de el, dar nu și-a formulat clar obiective de negociere. În situația asta ai nevoie să acționezi diferit. Trebuie mai întâi să pui întrebări, să-i permiți partenerului tău de negociere să-și sistematizeze și articuleze nemulțumirile, înainte să propui o soluție.
  4. Empatia este esențială. Îți folosește ca să înțelegi stările emoționale ale partenerului și ca să vezi problema voastră din punctul lui de vedere. Ai șansa să descoperi soluții care nu sunt un joc cu suma zero, ai șansa să propui soluții acceptabile dacă înțelegi cealaltă parte.
  5. Ai nevoie să stabilești o relație de încredere și respect cu partenerul. Dacă nu crede că ești vrednic de încredere, de ce ar crede în propunerile tale?
  6. Nu trebuie să ceri ceva în schimbul unei concesii de fiecare dată: uneori vei face concesii fără să ceri ceva în schimb, doar ca să câștigi încredere.
  7. Adesea negociezi alături de colegi, parteneri, asociați. Cineva trebuie să conducă echipa de negocieri. Echipa trebuie să colaboreze sincer și să aibă încredere în membrii ei, altfel catastrofa pândește după colț.
  8. Trebuie să știi unde nu ești dispus să cedezi, să faci cunoscută care e linia ta roșie și să fii gata să o aperi, să demonstrezi că nu blufezi.
  9. Forța (măsuri de retorsiune, acționarea în judecată, suspendarea serviciilor și/sau a plăților) trebuie să fie ultima opțiune, dar e o opțiune când celelalte opțiuni au eșuat.

Vă urez succes în negocieri! Și vă urez să nu aveți niciodată nevoie să negociați cu mizele lui Gary Noesner!

Romania mica. Si batrana

joi

6

iul.

Suntem in 2050. Acum sunt un pensionar batran. Am 81 de ani si inca mai scriu pe blog, chit ca nu mai e la moda si am tot mai putini cititori.

Locuim in aceeasi casa, in care ne-am mutat in 2008. Pe strada noastra o treime dintre case nu sunt locuite. Unele sunt de vanzare, la altele proprietarii au renuntat pana si sa mai incerce sa le vanda. Sunt 13,6 milioane de romani, cu 7 milioane mai putini decat atunci când ne-am mutat noi si cu 9 milioane mai putini decat in 1989, când s-a prabusit comunismul. In ritmul asta vor mai fi doar 6 milioane de romani in 2100, dar termenul asta e deja prea departe.

Nivelul constructiilor e redus-sunt atat de multe proprietati goale, de vanzare. Economia functioneaza, dar cresterea e mica, pentru ca intre timp populatia a imbatranit si a scazut in toata Europa. Nu mai sunt destui cumparatori pentru masinile, casele, avioanele sau hamburgerii pe care ii faceam inainte.

Asia de Sud-Est este acum centrul lumii, impreuna cu coasta de vest a SUA. Uniunea Europeana inca exista, dar a devenit o zona periferica a lumii, care se zbate sa isi pastreze standardul de viata asaltat de stagnarea economica si de imbatranirea populatiei.

Exista semne de declin si in China, a carei populatie a imbatranit si care inregistreaza din 2035 un spor natural negativ. India este acum cea mai populata tara din lume si economia cu cea mai mare crestere, dar pe masura ce se instaleaza prosperitatea, scade natalitatea. In ritmul acesta, India va urma declinului Europei si apoi al Chinei.

Acesta este scenariul cel mai probabil. Sfatul meu este sa nu va grabiti sa investiti in proprietati-nu va avea cine sa vi le cumpere. Mizati pe serviciile pentru varsta a treia, pe sanatate, pe animale de companie, pe industrii exportatoare etc.

E o greseala enorma sa faci marketing fara demografie, iar vestile despre populatie sunt inspaimantatoare.

Va rocomand studiul Diviziei de Populatie a ONU (UNDP), care prezinta trei scenarii posibile pentru evolutia populatiei in Romania si trei scenarii teoretice. Toate vizeaza scaderea populatiei. Din pacate, varianta pesimista mi se pare cea mai probabila.Pe masura ce scriu, imi piere cheful. E greu pentru un optimist sa scrie un articol pesimist. Pardon, realist.

 

Acordul de la Paris, o solutie naiva la o problema reala

duminică

4

iun.

Incalzirea globala, influentata de factori antropogenici

Cand eram copil aveam un acvariu. Periodic mergeam 2 km pana la o casa care avea fantana. Luam apa de la fantana si apoi o caram cu doua bidoane mari pana acasa. Apa de la chiuveta avea clor si preferam sportul acesta altor metode de inlaturare a clorului. Aceasta experienta m-a facut sa cred ca suntem ca pestii intr-un acvariu. Un acvariu mare, dar limitat. Prin urmare orice acumulare de substante nocive va otravi „acvariul”, in cazul nostru Planeta.

Este Imposibil sa te uiti la cresterea continutului de CO2 si metan in atmosfera si sa te gandesti ca nu va avea nici o consecinta.

Lumea noastra functioneaza cu combustibili fosili. Combustibilii fosili sunt bioxidul de carbon extras de vegetatie acum milioane de ani si depozitat in subsol. Arzand combustibili fosili, inversam un proces care a durat milioane de ani, de extragerea a CO2 din atmosfera. Daca vrem sa stim cum va fi clima la 500 ppm CO2 in atmosfera, putem sa consultam dovezile despre perioadele respective. Ma rog, nu e vesel, dar viata e posibila, inclusiv civilizatia umana. In trecut, concentratia de CO2 a variat intre 180 ppm (in timpul glaciatiunilor) si 7000 ppm (in timpul Cambrianului).

OK, am stabilit (eu, dupa mai multe lecturi) ca emisiile de gaze de sera provenind de la arderea combustibilor fosili si de la cresterea animalelor sunt responsabile de schimbarea climei.

Avand in vedere cele de mai sus, o actiune globala care sa conduca la scaderea emisiilor poluante este imperios necesara.

Acordul de la Paris, o solutie naiva

Din pacate, prevederile Acordului de la Paris reprezinta o solutie naiva la o problema reala. Tarile in curs de dezvoltare au negociat crancen si au obtinut o gramada de concesii in temeiul unei pretinse dreptati istorice. Tarile dezvoltate vor purta greul bataliei pentru mediu, vor reduce poluarea cel mai mult si vor finanta tarile mici si cele in curs de dezvoltare pentru a se alatura efortului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.

China a obtinut practic dreptul de a se apuca de treaba mai tarziu, desi este cel mai mare poluator al Planetei si polueaza mai mult pe unitatea de PIB decat tarile cu care se compara deja economic.

Acordul e o insiruire de bune intentii si de angajamente. Dupa cum stim natura umana, majoritatea tarilor vor produce doar prezentari PPT si grafice in care isi vor prezenta strategiile, fara nicio intentie reala de a pune in practica Acordul de la Paris. Free-ridding va fi strategia majoritatii tarilor, intarita de faptul ca fraierii din tarile dezvoltate chiar vor incerca sa respecte acordul. Rezultatul va fi ca industriile poluatoare vor continua sa plece din tarile occidentale catre cele in curs de dezvoltare.

Aici are Trump dreptate: acordul va conduce la dezindustrializarea si mai accentuata a vestului. Asta e o problema. Cum vei mai putea purta vreun razboi cu toate otelariile in China?

In fine, rezultatul unei munci partiale va fi unul partial, adica o reducere cu totul insuficienta a emisiilor de gaze cu efect de sera.

Nu cred in solutiile care se bazeaza pe guverne si pe vointa politica.

Daca vrem sa rezolvam aceasta problema, solutia trebuie sa fie una de piata, economica si nu politica.

Daca demagogii de sefi de state care au negociat Acordul de la Paris vroiau o solutie adevarata, atunci cadeau de acord ca toate tarile sa:

  1. Sa adopte un impozit global asupra combustibililor fosili si asupra carnii de vita, responsabile de majoritatea emisiilor. Valoarea acestui impozit trebuia sa fie egala in toate tarile, iar veniturile sa revina fiecarui guvern.
  2. Marfurile provenind din tari care nu respecta impozitul amintit mai sus ar urma sa fie taxate suplimentar in vama, asa incat nicio tara care este tentata de „free ride” sa nu ramana nepedepsita, iar comportamentul sa nu devina contraproductiv.
  3. Valoarea taxei ar urma sa creasca gradual, la fel in toate tarile, asa incat pe masura ce combustibilii fosili sunt scumpiti, sursele alternative sa devina mai atragatoare.

Daca nu vom fi in stare sa gasim o solutie de piata libera si ne vom baza pe guverne, atunci problema nu va fi rezolvata prea curand. De fapt, va fi rezolvata, dar dupa 2065. Omenirea este prognozat sa ajunga la numarul maxim de populatie intre 2060-2065, dupa care va incepe sa scada. Asta ar fi o solutie.

O alta solutie ar fi epuizarea combusitbililor fosili, care se va intampla oricum prin 2100. Cum va arata linia tarmului atunci, e alta poveste si de fapt nu stim, deoarece clima este un sistem atat de complex incat nu reusim cu adevarat sa facem prognoze serioase.

Daca as fi in locul lui Trump si as avea curaj sa ma iau de piept cu toti sefii de state care au semnat literatura aia de la Paris, as denunta acordul si i-as invita sa hotarasca ceva cu adevarat eficient, ca propunerea mea de mai sus.